fbpx

FRÂNTURI DE SUFLET

icebreaker toastmasters constanta

Câți dintre voi, în perioada adolescenței, v-ați imaginat cum va arăta/va fi persoana de care doreați să vă îndrăgostiți?

Domnule amfitrion, stimați membri, dragi invitați!

Eu mi-am imaginat-o ca fiind blondă, cu ochi albaștri, părul ondulat, zâmbetul cald, forme apetisante. Va fi plină de energie pozitivă și va ști să mă motiveze și să mă stimuleze intelectual. Va fi o persoană deschisă spre călătorii și va iubi să petreacă timp cu mine, să facă activități împreună cu mine, să iubească muzica folk și rock, să fie o persoană romantică și să aibă un simț al umorului foarte bine dezvoltat.

Doar că în ziua în care mi-am descoperit iubirea vieții mele, am constatat că nu avea decât unele caracteristici: ochi albaștri, fire pozitivă, energică, cu un simț al umorului foarte dezvoltat. Mai mult decât atât nu era nici măcar femeie.

Spre surprinderea mea era un tip. Da! Un tip pe care îl cunoscusem cu foarte mulți ani înainte, dar pe care l-am redescoperit cu adevărat abia la începutul anului 2013.

Ne-am intersectat privirile într-o dimineață de ianuarie și atunci m-am îndrăgostit instant, dăruindu-i toată iubirea pe care nu i–o dăruisem până în acel moment. Din ziua aceea ne vedem în fiecare dimineață, la aceeași oră, înainte de serviciu.

Într-o dimineață i-am vorbit despre copilăria mea. Mi-am adus aminte că la vârsta de 3 ani știam să arăt pe globul pământesc Cuba, Groenlanda și Canada. Le știam după culori (Cuba – roz închis, Groenlanda – roz pal, Canada – verde). De mic se pare că am o memorie vizuală foarte bună.

Tot de mic am făcut și primele prostii în viață: la 4 ani am tras primul fum dintr-o țigară, iar în ciclul primar am modificat o notă la geografie, din 4 în 7, pentru care am fost premiat cu nota 7 la purtare. Dacă știam că acesta este raționamentul, aș fi modificat-o în zece! 🙂 La școală nu am fost nici cel mai bun din clasă la învățătură, dar nici cel mai slab elev. Alte evenimente notabile din copilăria mea au fost căderea regimului Ceaușescu și instaurarea regimului Iliescu. Am prins un pic de politică din fragedă pruncie.

Singurul regret al acestei perioade a copilăriei a fost lipsa bunicilor. Am crescut fără bunici, dar îmi aduc aminte de străbunica mea din partea tatălui meu. Ea m-a învățat tabla înmulțirii, adunări și scăderi simple, chiar și ceasul. Și toate acestea înainte să merg la școală în clasa I. Și culmea, era o femeie simplă, fără școală. Nu știa să scrie sau să citească, dar niciodată nu a fost păcălită când făcea cumpărături. Nu știm nici până în ziua de astăzi cum proceda: a rămas un mister.

Și părinții mei au avut un impact major asupra creșterii mele. De la ei am învățat de mic că indiferent de greutățile prin care trece familia, trebuie să rămână unită. De la ei am învățat unitatea și longevitatea căsătoriei. De la tata am moștenit dorința de a citi, loialitatea, cultura generală, dar și firea colerică și luptătoare. De la mama am moștenit diplomația, socializarea, menținerea relațiilor, dar și luarea deciziilor drastice în anumite situații.

A ascultat tăcut, uitându-se în ochii mei cu privirea-i de peruzea. I-am făcut ștrengărește cu ochiul, l-am salutat și m-am grăbit spre serviciu, dar nu înainte de ai promite că la o altă întâlnire îi voi povesti despre adolescența mea.

Când ne-am reîntâlnit i-am citit în privire nerăbdarea și dorința de a afla despre adolescentul ce-am fost. I-am povestit că am urmat Liceul Teoretic “Jean Monnet” și că în clasa a XII-a am experimentat primul sărut.

Pfff, apoi a urmat examenul de bacalaureat! Doamne, ce experiență am avut la proba orală de limbă străină! Eram să ratez examenul prin neprezentare, dar am învățat ceva din acea situație: că dacă nu ești la timpul și locul potrivit poți pierde oportunități în viață.

Am intrat apoi la facultate în anul 1999, iar în anul II m-am angajat și am renunțat la aceasta. Abia în anul 2011 am finalizat studiile universitare și în anul 2014 am urmat un program de master în Administrație și Afaceri.

Am urmat mai multe cursuri de specializare. Nu profesez în niciun domeniu din acestea, dar sunt sigur că la un moment dat toate aceste puncte se vor uni și vor contribui la evoluția mea, la succesul meu în viață.

M-a ascultat ca de fiecare dată calm, cu ochii mari, uimit parcă de frânturile mele de suflet. Mă uit la ceas și trebuie să mă îndrept spre serviciu. Îi fac cu ochiul și îi spun că data viitoare îi voi povesti despre planurile mele de viitor.

La următoarea întâlnire avea acea sclipire în privire care arăta admirația față de mine. Era o experiență atât de plăcută și înălțătoare această deschidere a sufletului în fața lui. Am început să îi povestesc de primul meu contact cu dezvoltarea personală. I-am mărturisit că prima carte de dezvoltare personală pe care am citit-o a fost „Tată bogat, tată sărac” de Robert Kiyosaky. Apoi au urmat altele și altele. În special din domeniile afaceri, educație financiară, leadership, succes în viață, public speaking.

I-am spus că în 2018 am devenit NLP Master Practitioner și din 2019 am început să creez programe de dezvoltare personală pentru copii, tineri și adulți. În prezent (februarie 2020), susțin ediția a II-a a programului de dezvoltare personală prin public speaking pentru copii Junior Speech și prima ediție a programului Advanced Junior Speech. De asemenea lucrez la două programe pentru adulți, unul de public speaking și unul de setare de obiective. Abia aștept să le livrez publicului, să inspir milioane de oameni, să îi învăț să comunice mai eficient și să își seteze corect obiective personale și profesionale.

Un alt vis de al meu este să dețin câteva afaceri care să îmi asigure venituri pasive: să construiesc un camping în Vama Veche și unul undeva într-o zonă de munte, să construiesc un cămin studențesc, cel mai mare din România, cu dotări ultramoderne, să construiesc un lanț de pensiuni agroturistice pentru persoane cu dizabilități.

Habar nu am cum o să realizez toate acestea, dar știu că trebuie să fac un prim pas. Și totul începe cu o idee, cu un vis măreț. Cu multă muncă, hotărâre și disciplină. Și totuși ezit să încep acest drum. Mereu consider că nu sunt suficient de pregătit pentru călătorie, deși în sinea mea știu că multe le voi învăța din mers, pe parcurs. Doar că perfecționistul din mine mă sabotează de cele mai mult ori.

Dar un prim pas a fost deja făcut: faptul că sunt membru într-un club de vorbit în public. A fost rampa mea de lansare spre susținerea cursurilor de dezvoltare personală pentru copii, tineri și adulți. Și îmi mulțumesc pentru decizia luată de a mă înscrie într-un club Toastmasters.

Și spunând toate acestea îi fac cu ochiul și îmi iau la revedere de la el, iar el îmi răspunde exact la fel, cu aceleași gesturi, căci cum poate să îți răspundă imaginea ta din oglindă? Mă îndrept spre serviciu, îmi scot telefonul și îi trimit un mesaj iubitei mele Claudia: „Bună dimineața, iubirea mea! Te-am ales și astăzi! Vreau să îți spun că te iubesc foarte mult și îi mulțumesc Universului că ești parte din viața mea. Abia aștept să ne vedem. Te sărut!”  

În încheiere, vreau să conștientizezi că ceea ce îți spui și ceea ce gândești despre tine îți poate transforma viața în Eden sau în Purgatoriu, pentru că așa cum spunea și Buddha: “Ești ceea ce gândești!”

Așadar îți las o temă de gândire: Tu vorbești cu tine? Și dacă da, ce îți spui?

Sunt curios cum răspunzi la întrebările de mai sus! Te rog să îmi lași într-un comentariu gândurile tale! Cu siguranță vei inspira și alți cititori!

Îți mulțumesc! Te iubesc!

Cu prietenie,
Florin-Marius (care e atent la tot ce își spune) UNGHEANU

Dacă îți place acest articol, probabil le place și prietenilor tăi. Nu avem de unde să știm dacă nu-l distribui, nu-i așa? :)
  •  
    45
    Shares
  • 44
  •  
  •  
  • 1
  •  
  •  
  •  

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *